Ideea folosirii pardoselii drept corp de încălzire nu este deloc nouă. Sisteme de acest fel, într-o variantă primitivă, existau încă din antichitate, în China și Egipt. În aceste sisteme, gazele calde produse într-un focar erau trecute printr-un canal special executat sub pardoseala încăperii. Un sistem mai evoluat apare, în aceeași perioadă, în Roma Antica, denumithipocaust. La acesta, gazele calde erau dirijate prin canale la mai multe încăperi. Hipocaustul a fost unul din primele sisteme de incalzire centrala prin pardoseală.
În configurația actuală,instalatiile de incalzire prin pardoseala apar la începutul secolul al xx-lea. Profesorul englez Baker este primul care obține un brevet cu titlul „Sistem de încălzire a localurilor cu apă caldă transportată prin țevi sub pardoseală”. Drepturile asupra acestui brevet sunt cumpărate în 1909 de firma Crittal Co., care realizează pe baza lui încălzirea palatului Royal River. Dezvoltarea efectivă a sistemului are loc imediat după al II- lea razboi mondial, odată cu campania de reconstrucție din Europa. Tehnica din acea perioadă constă în înglobarea de țevi din oțel de ½" sau ¾" fără straturi de izolație termică sub ele. Cu o astfel de tehnologie s-au executat în Europa, numai în perioada 1945-1950, instalațiile de încălzire din peste 100 000 de locuințe. Această perioadă de pionierat a pus în evidență nu numai avantajele sistemului, dar și o seamă de neajunsuri determinate de lipsa unei cercetări aprofundate a efectelor asupra omului.
În timp ce tubulatura pentru încălzirea prin pardoseală pe bază de apă este montată sub un strat de circa 100 – 120 mm de ciment, cablurile electrice pentru încălzirea electrică prin pardoseală sunt montate la 3 – 5 cm sub suprafața pardoselii. În felul acesta, instalarea se face mai rapid și mai ușor și costurile de instalare sunt mai mici. Datorită reacției rapide și încălzirii aproape instantanee, obținută prin utilizarea cablurilor electrice, controlul încălzirii se face mult mai ușor iar senzația de confort este atinsă mult mai rapid, conducând automat la diminuarea consumului de energie pentru încălzirea încăperilor. De asemenea, mai ales în cazul încăperilor situate la mansardă sau la un etaj superior, grosimea podelei poate fi mai mică, ceea ce reduce necesarul de material de construcție.
Încălzirea prin pardoseală cu apă fierbinte este mai avantajoasă decât cea cu radiatoare montate pe pereți, unde căldura degajată de radiatoare se produce la un nivel ridicat față de sol, se ridică spre tavan de unde apoi coboară și revine sub formă de aer rece la nivelul picioarelor. În cazul încălzirii prin pardoseală, căldura este degajată uniform la nivelul solului, asigurând creșterea confortului termic. Instalarea țevilor ridică nivelul podelei cu 8 – 10 cm, iar variațiile de temperatură cu ocazia pornirilor și opririlor duc la dilatări repetate ale plăcuțelor de parchet obișnuite, apărând rosturi între ele, astfel că este nevoie de parchete speciale, eventual cu folie de aluminiu. Recomand cu caldura magazinul piatraonline.ro, aici puteti gasi o gama vasta de produse indipesabile pentru o casa frumoasa si rezistenta! De la tapet si pana la gratare de gradina, orice va doriti sigur aici gasiti!Spor la treaba!
Hugs!
Sa simti caldurica la talpi in loc de raceala gresiei...ce vis frumos!
RăspundețiȘtergereun vis frumos si cam costisitor, dar merita investitia pe termen lung ;)
RăspundețiȘtergere