Nu am sa scriu despre cum atunci cand te-am vazut pentru prima oara, toate stelele s-au aliniat intr-o conjunctura perfecta, tot universul a dansat in privirea mea care poate te recunostea de cine stie unde, ori s-a condensat in inima mea care a stiut inca de pe atunci ca te iubeste. Nu. Probabil ca nici nu te-am observat, prima oara cand te-am vazut. Ai fost doar un om intr-o multime mare (da, era multa lume atunci cand te-am vazut prima oara…Te-am uitat imediat). Insa asta a fost parca intr-o alta existenta, pentru ca acum oricat de aglomerat ar fi un loc, oricat de departe ai fi, te observ imediat. Am sa scriu in schimb despre acea clipa cand m-am uitat la tine si parca te-am vazut pentru prima oara, in alta lumina. Nicio stea nu si-a schimbat locul, universul nu a avut nicio treaba cu asta, doar ochii mei te-au vazut cu adevarat, nu doar ca pe un amic asa cum te vazusera inainte. Am sa scriu despre asta ca o amnezica ce incearca sa isi recupereze memoria, pentru ca nu imi pot aminti cand anume s-a intamplat.
Nu am sa scriu despre trandafiri si seninul lunii care ne invaluie protector. Nu am sa scriu despre gradini inverzite si voaluri de matase care cad usor. Nu, nu am sa scriu despre lucruri frumoase. Am sa scriu in schimb despre realitate. Despre cum calcam pe urzici si ne alinam unul pe altul. Despre compromisuri. Despre imperfectiunile fiecaruia, aranjate cumva armonios. Nu am sa scriu despre talpi care plutesc, ci despre oase care dor.N am sa scriu despre cum ai colorat totul in nuante de roz, de cand esti aici. Ci despre cum, alaturi de tine, ma uit la gri-ul de pe paleta vietii mele cu mai multa seninatate, despre cum am invatat sa-l accept.Nu am sa scriu despre maini care se potrivesc de minune prinse una in alta, ci despre picioare care se indreapta in aceeasi directie. Chiar daca nu au un mers uniform, chiar daca trebuie sa impace anumite diferente, cu fiecare pas isi continua drumul.Nu am sa scriu sonete, nu am sa folosesc cuvinte frumoase. Am sa folosesc cuvinte reale.Nu am sa scriu despre cum mi-ai distrus toate insecuritatile, m-ai facut sa uit de toate imperfectiunile. Am sa scriu despre noi si am sa ma iert, cu fiecare secunda, pentru ele.Dar, mai presus de orice, nu am sa scriu cu creionul pe foi fragile care pot fi purtate de vant de colo-colo. Am sa scriu in pietre pe care le voi ascunde bine. Am sa scriu in secret. Si, din cand in cand, am sa dezgrop cate o astfel de piatra si am sa ti-o arat. ...
O altfel de carte plina de emotii si trairi intense este:Sapte povesti de Dragoste de pe site ul Nemira. V- o recomand cu drag!!!
In plus,acest articol este prezentat pentru SuperBlog!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu