EUROGSM si istoria primului meu telefon mobil s.a:)

Primul meu telefon mobil a fost un Ericsson, precum cel din imagine. Eram super-încântat de el, puteam, pentru prima dată, să vorbesc la telefon fără a mai fi legat de un fir care ieșea din perete. Era pentru prima dată când puteam vorbi la telefon în mișcare, ceea ce mi s-a părut ceva genial.

Lumea se folosea de cele trei secunde gratis care treceau până la începerea taxării apelului. Parcă îi și văd pe prietenii mei cum vorbeau, așa, repede: Ieși afară? Over. Sunt în fața blocului! Over Ai fi putut spune că nu sunt telefoane mobile, ci niște stații de emisie-recepție.

După acest minunat telefon, am avut un alt Ericsson, din acela cu clapetă. Era o nebunie ca atunci când răspundeai la telefon, să dai de clapeta aia în jos. Nu mai spun de antena pe care o puteai trage puțin în afară, pentru a arăta a telefon serios. Modelul știu că se numea ceva cu T nu știu cât.

Eram puțin fan Ericsson la începuturile acestei nebunii la noi în țară. Apoi, ușor, ușor, au început să apară din ce în mai multe modele de telefoane. Și-a făcut apariția la un moment dat Nokia. Și a câștigat atât de mult din piața de telefoane, încât telefonul mobil era asociat cu Nokia, la fel cum adidașii sunt asociați cu Adidas. Dacă ziceai telefon mobil, ziceai Nokia și asta a durat ceva timp.poi au mai urmat și altele, majoritatea Nokia, pentru că erau cele mai bune telefoane, indiferent de ce model îți luai (sau cel puțin eu așa priveam lucrurile  ). Să vezi altă nebunie atunci când au apărut primele telefoane cu cameră foto. Cum? Să faci o fotografie direct cu telefonul mobil:))).Acum am un Samsung Galaxy II de care sunt mulțumita. Îmi fac treaba cu el, nu e nici cel mai bun telefon, dar nici să mă plâng de el nu am cum. Android, aplicații, muzică, radio, internet, fotografie, film, tot ce vrei într-un singur telefon. Asta ar fi toată istoria, pe scurt, a telefoanelor mele Bafta!!!!